Washoi! Washoi!

15 februarie 2014

Ok, mint, nu e 15 februarie, e 16, dar ieri nu am scris. La prânz am mers la biblioteca din parc și am lucrat pentru câteva ore. Yoshihiro m-a anunțat că băieții din cămin vor alerga în furoshiki prin oraș, așa că mi-am întrerupt lucrul ca să mergem să îi vedem. Căminul de băieți al Universității Shizuoka are o tradiție (ok, are mai multe) ce presupune ca toți locatarii să alerge în furoshiki (cum poartă luptătorii de sumo) de la cămin până la gară și înapoi (o distanță destul de lungă) ca să sărbătorească absolvirea unora. 

I-am găsit într-un parc din aproprierea gării. Erau îmbrăcați (ok, erau mai mult dezbrăcați) în culori  diferite, în funcție de etajul la care locuiesc. Etajul 5, al lui Yoshihiro, era reprezentat doar de doi curajoși. Câte un reprezentant al fiecărui etaj s-a prezentat în fața tuturor țipând din toate puterile. Lăsați-mă să mă prezint! Până ce toți locatarii nu strigă în cor: Bine!, cel care se prezintă trebuie să strige și mai tare: Lăsați-mă să mă prezint! După ce primește ok-ul grupului, se prezintă strigând în gura mare. Câteva babe și vreo doi moși care își plimbau câinii prin parc s-au oprit ca să privească spectacolul. 

După încheierea prezentărilor, fiecare etaj și-a fluturat steagul țipând diverse mesaje pe care nu le-am înțeles. La final, au pornit alergând prin centrul Shizuokăi strigând Washoi! Washoi! Nu știu dacă se înțelege prea bine, dar alergau în fundul (aproape) gol prin cea mai aglomerată zonă a orașului.