19-21 februarie 2014
Am revenit cu dureri musculare din
excursia la ski în Nagano, organizată de universitate pentru studenții străini.
Deși a existat amenințarea blocării autobuzului pe drum din cauza zăpezilor, am
ajuns și ne-am întors conform planificării, în spiritul japonez al respectării
cu strictețe a programului.
În spiritul japonez al luării tuturor
precauțiilor, excursia a inclus și ore de ski pentru începători. Cum mai toți
studenții străini erau începători (majoritatea începători și în văzutul zăpezii,
nu numai în schiat), trainingul fost binevenit. Ne-am împărțit în grupuri mici
și câte un instructor de ski ne-a învățat cum să ne punem schiurile în
picioare, cum să mergem ca pinguinii în locuri plate și cum să punem frână.
Apoi, am coborât cu toții de vreo 2-3 ori în poziția de frână, oprindu-ne la
fiecare câteva secunde să-i așteptăm pe ăia căzuți și încurcați unii în alții,
și pe profi, care îi descurcau cu mult profesionalism. Deși m-am temut teribil
că mă voi duce la vale în poziție orizontală, s-a dovedit că experiența în
patinaj ajută, și am reușit să stau pe picioare și chiar să îmi placă îndeajuns
de mult încât să mai vreau să mai încerc o dată.
În prima seara, după masa în stil bufet
(la fel ca și micul dejun), s-a organizat o mică petrecere care să ne ajute să
ne cunoaștem mai bine (erau veniți studenți din două campusuri diferite ale
universității), prilej cu care s-au jucat jocuri de grup... După care ne-am
adunat mai multe fete în camera noastră și am jucat Mafia. Mi-era tare dor de
jocuri de grup, deși știu că de fiecare dată pierd.
A doua zi, după micul dejun, am mers la
ski. Am urcat cu telecabina și cu telefericul de mai multe ori, am descoperit
cât de epuizant este să-ți cari schiurile și cât de repede ți se face cald
încercând să schiezi.
Seara, fetele erau prea obosite să mai
răspundă invitației noastre de a juca jocuri de grup din nou, așa că am coborât
și am băut bere în lobby cu băieții. Majoritatea erau din celălalt campus, unde
sunt facultățile de inginerie, informatică, fizică și alte de astea, studenți
doctoranzi (printre ei și un român de la Cuza), și nu prea înțelegeau japoneză,
așa că am făcut pe translatorul pentru Yoshihiro.
Firește, fiind numai băieți (mai era o
singură fată în afară de mine), au început să discute despre fete. Concluzia a
fost că japonezele li se par neatrăgătoare, pentru că se comportă ca niște
fetițe, au dinți urâți și fundul plat. Apoi, s-a început o discuție despre ceea
ce privesc mai întâi la o fată. Majoritatea era pentru fund. Tipul din Filipine
a răspuns că e uită mai întâi la fund și ochi, la care toți au sărit, spunându-i
să lase vrăjeala, așa că filipinezul a rămas la sâni. Totuși, majoritatea tot nu
a fost mulțumită de răspuns, presându-l să recunoască faptul că fundul e mai
important. La care filipinezul a adus argumentul că nu cunoști o fată cu
spatele, ci cu fața. Tipul din Ucraina a votat pentru fund și picioare, la care
algerianul a spus că habar nu are cum să evalueze niște picioare, deși știe cum
să evalueze un fund. Apoi, s-a ajuns la tipul din Laos, care a început să țină
un discurs lung și întortocheat în engleza lui imposibil de înțeles, iar
concluzia pe care a reușit să i-o smulgă tipul din Mauritius a fost că primul
lucru la care se uită sunt hainele. Bineințeles, toată lumea era pe sub masă.
Tipul din Mauritius i-a explicat că opiniile se împart între fund și sâni, și
că opțiunea haine nu intră în discuție. La care tipul din Laos a părut să nu
înțeleagă termenul de fund (ass) și a început să îl tot repete, arătând spre diverse
părți ale corpului, cum ar fi stomacul. Tipul din Mauritius a încercat să îi
explice ce e ăla un fund sau un posterior fără să îi arate, însă tipul din Laos
nu reușea să se prindă, așa că într-un final a întins mâna către fundul
Mauritianului, care s-a ferit rapid, stârnind alte valuri de hohote. Nedumerit, tipul din Laos a spus
că el nu știe decât cuvântul șold (hip), la care toată masa a izbucnit din nou
în râs, iar tipul din Mauritius i-a explicat politicos că șoldul și fundul sunt
două lucruri diferite. Până la urmă, tipul din Laos a părut să înțeleagă cam pe
unde este fundul, și, oprit din a-i atinge din nou posteriorul Mauritianului, a început
să își pipăie propriul fund, ca și cum l-ar fi descoperit pentru prima dată. Într-un
final, tipul din Mauritius a încheiat discuția felicitându-l pe tipul din Laos
că a învățat ce e ăla un fund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu