11 februarie 2014
O întâlnire
întâmplătoare cu Ikemura, unul din colegii de cămin al lui Yoshihiro (e un
cămin de băieți, o adunătură spectaculoasă de specimene bărbătești), m-a făcut
să decid să scriu astăzi despre bărbații japonezi. Chiar zilele trecut am văzut
o bucățică dintr-un documentar făcut de BBC pe tema scăderii natalității în
Japonia, problemă pusă pe seama tendinței bărbaților japonezi de a evita relațiile
cu sexul opus, preferând să se complacă în consumarea de manga sau datingul cu
partenere virtuale. Nu știu dacă asta e adevărata problemă cu bărbații
japonezi, și cu siguranța scăderea natalității nu cred că e cauzată doar de
partea bărbătească. Concluzia e că, în Japonia, relațiile dintre sexe e destul
de dereglată. Dar nu despre asta voiam să scriu astăzi, deși are cumva legătură.
Azi vreau să scriu despre ceea ce îmi place și ce mă enervează la bărbații
japonezi.
+ Arată bine...
Mulți bărbați japonezi
arată bine. Foarte bine, aș putea spune. Și chestia asta nu are legătură cu
vârsta. Spre deosebire de bărbații români, care după 25 de ani se fac rotunzi
ca niște cârnați și chelesc, bărbații japonezi sunt toți supli, începând din
adolescență și până după 50-60 de ani. Foarte puțini sunt grași, și chiar și
cei care sunt grași, sunt grași într-un mod proporțional, dacă pot spune
astfel. Adică nu au burtă. Foarte puțini chelesc. Foarte puțini albesc.
Japonezii (și includ și sexul feminin aici) cunosc cu siguranță secretul
tinereții fără bătrânețe, pentru că nu le poți citi vârsta pe chip.
Pe lângă faptul
că nu au burtă, nu sunt grași și/sau chei, mulți (dar nu toți...voi reveni la
acest aspect) bărbați japonezi sunt foarte bine îmbrăcați. Îmi place teribil
moda bărbaților japonezi. Sunt cool, funky, stilish, whatever. Se îmbracă cu
lucruri de calitate, într-un mod modern și studiat. Poartă genți, poartă
accesorii, poartă fulare, mănuși, papuci și căciuli ciudate și foarte colorate,
fără să le fie teamă că își vor pierde din masculinitate. Nu, nu poartă jeanși
până la genunchi și tricouri cu DE PUTA MADRE, și pentru asta le sunt
recunoscătoare.
-
-...dar
nu toți
Din păcate, nu
toți arată bine și nu toți se îmbracă bine. Mai sunt cei de tipul otaku și
kimochi warui (grețoși) care poartă haine murdare, ies pe afară în sandale și
șosete în mijlocul iernii, sau poartă tricouri cu Mickey Mouse și alte modele
în pofida faptului că au peste 40 de ani. Există șlapii ăia de plastic Crocks
care mi se par oribili, și toți japonezii (de toate genurile și vârstele) au
câte una, două, trei, n perechi pe acasă. Problema e că unii chiar vin
încălțați cu șlapii ăia la facultate sau ies cu ei în oraș.
În plus, foarte
mulți bărbați japonezi (din păcate, și unii dintre ăia care arată și se îmbracă
bine) au unghii lungi. Nu înțeleg treaba cu unghiile lungi... E un fel de modă?
Și pe deasupra,
foarte mulți bărbați japonezi (aș putea spune chiar TOȚI) au părul lung. Freza
la modă în Japonia e freza emo. Toți bărbații (de toate vârstele) au părul lung
și breton. Mi se par ok atâta timp cât sunt tineri, dar după ce treci de 40 de
ani și încă mai porți breton, mi se pare puțin cam greu de digerat. Mai ales
când vine în combinație cu adidași. Dragi domni japonezi de peste 40 de ani, vă
rog frumos să vă tundeți și să renunțați
la adidași!
+ ...sunt bine crescuți și delicați
Bărbații japonezi
sunt bine crescuți. Nu fluieră după femei, nu înjură ca porcii, nu fac glume
cretine pe stradă. Vorbesc politicos și elegant. Emană o inocență și o delicatețe fermecătoare. Știu
să scrie și să citească și să se exprime corect din punct de vedere gramatical
(spuse o gaijin). Sunt educați. Nu emană masculinitate de aia puturoasă.
- -
...însă
sunt prea delicați
Feminitatea care
îi caracterizează într-o anumită măsură
pe bărbații japonezi poate părea excesivă uneori. Atâta delicatețe, reținere și
bună creștere îi face pe mulți bărbați să pară niște pămpălăi incapabili să fie
asertivi și agresivi într-un mod acceptabil și atrăgător pentru sexul opus.
Mulți bărbați par excesiv de timizi, slabi de caracter și, deseori,
neinteresați de sexul opus... și așa au dispărut dinozaurii.
+ ...tații tineri sunt carismatici și grijulii
Când vezi pe
stradă tineri tătici, ducându-și bebelușul în porte-bebe sau
conducându-și cei doi copii de școală primară pe aceeași bicicletă (unul în
față, între ghidoane, unul în spate, pe scaun), ți se încălzește inima.
- - Dar
nu toți au copii... poate pentru că suferă de lolita-complex
O proporție
înspăimântătoare de bărbați pest 30 de ani sunt necăsătoriți și neimplicați
într-o relație. În schimb, citesc manga cu fețite, au partenere virtuale, și
sunt fani AKB (pentru necunoscători, vezi asta). Nu pot înțelege preferința
bărbaților japonezi pentru tipul lolita. Ce găsesc atractiv în fuste de
școlăriță, fete cu codițe și voci de copiliță? Cultura asta manga și lolita
adresată bărbaților de toate vârstele mă înspăimântă teribil. Iar fetele care o
adoptă și mai și.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu