In tren

7 Ianuarie 2015 

Nu se întâmpla deseori sa terminam seminarul intr-o ora. De obicei durează cel puțin doua. Si de obicei m-as fi urcat in trenul de la 18:36, chiar dacă as fi ajuns la gara in timp sa prind trenul de la si 26. Cel de la si 26 e mereu aglomerat si am rare șanse sa ma asez. Cum terminasem seminarul la 5, speram sa prind un tren nu foarte aglomerat si sa pot sa ma așez, nu de alta, dar durerea musculară la piciorul drept apăruta fara motiv de dimineața făcea mersul si statul in picioare deosebit de supărătoare.

Ca de obicei, urmând legile lui Murphi si ale tuturor ghinioniștilor, am ajuns in gara chiar cand un tren spre Hamamatsu pleca. Trebuia sa astept 15 minute pentru următorul. Noroc ca nu era prea frig. 

M-am poziționat in dreptul numărului 6 de pe peron, unde știam ca va opri primul vagon al trenului. Primul vagon oprește destul de departe de scările de intrare in gara, asa ca nu multi călători au energia sa se deplaseze pana acolo, ceea ce face ca primul vagon sa fie relativ mai puțin aglomerat decât celelalte. Cunoștințe utile acumulate in cele 3 luni de naveta. 

Următorul tren s-a dovedit a fi aglomerat. Asta e, voi rezista in picioare cele 5-6 stații pana se eliberează. Majoritatea navetistilor coboară in Yaidzu sau la următoarele doua stații, si Yaidzu e a a patra stație. Vreo 20 de minute in picioare, înghesuită in tren, sunt un preț prea scăzut pentru bucuria de a fi terminat orele mai devreme si a ajunge acasa cu o ora jumate mai repede decât de obicei. 

Abekawa e a treia stație. E o stație din interiorul orașului Shizuoka. Nu ma așteptam sa coboare multi sau sa urce multi in Abekawa si asteptarile nu mi-au fost inselate. Aveam de petrecut inca cel putin 2 stații in picioare, înghesuită alături de domnii si doamnele ieșiți de la serviciu. 

Trenul prinsese viteza cand a început sa claxoneze. Nimic neașteptat. Trenurile mai claxonează cand trec prin gări unde nu opresc, speriind pustii care se joaca pe telefon pe marginea peronului. 

Insa de data asta claxonul a părut mai lung si mai insistent. Oare trenul deja începuse sa frâneze? Nu stiu, si nici nu pot sa decid dacă durata claxonului a fost una îndelungata sau scurta. Cert e ca in timp ce șoferul claxona insistent, trenul a lovit ceva. Mi s-a părut ceva tare, care a opus rezistența, dar nu foarte mare. O bicicleta? O motocicleta? Nu, o motocicleta ar fi sunat metalic si spart. Senzația a fost una de moale, dar dur. Poate corpul omenesc sa opună atâta rezistența? N-am avut timp sa gandesc mai mult. Trenul a frânat, iar conducătorul de la speaker a anunțat ca vom face o oprire de urgenta. Din cabina conductorului se auzea un piuit disperat. Timpul cat trenul a frânat mi s-a părut deosebit de lung. Ce viteza avusese? Nu puteam sa ma gandesc decât la numarul de vagoane care trecuseră peste cel lovit. 

-Ne cerem scuze pentru teribila impolitețe de a fi oprit trenul de urgentă, s-a auzit din speaker. Avem informații ca s-a produs o coliziune intre o persoana si tren. Ne cerem scuze pentru disconfortul cauzat de oprire cand sunteți intr-o onorabila graba. 

In liniștea din tren s-a auzit vocea unei tinere.

-Cred ca am văzut o mână. 

E greu de crezut ca cineva ar fi putut vedea ceva. Afara era întuneric, geamurile aburite iar vagonul, aglomerat. Zona in care ne oprisem era una lipsită de iluminat stradal. Dar ne aflam inca in oras. Oare unde eram? 

Trenul a început sa scoată alte sunete nefiresti si brusc, geamurile s-au aburit complet. Începea sa mi se faca cald. Nu puteam vedea nimic afara. Din cabina conductorului se auzea vocea telefonistei, insa nu puteam discerne ce zicea. Eram cam la mijlocul vagonului, si intre mine si cabina de unde se auzeau telefoanele erau o mulțime de oameni. 

-Repetam anunțul. Avem informații ca s-a produs o coliziune intre o persoana si tren. In prezent, se fac cercetări la fata locului. Ne așteptam ca va dura ceva timp pana vom putea reporni trenul. Ne cerem umile scuze pentru disconfortul creat de întârzierea trenului având in vedere ca sunteți intr-o onorabila graba. 

Conductorul trenului părea sa continue sa fie prins in telefoane. Ma așteptam sa aud sirena ambulanței, dar era liniște. In tren, călătorii păreau sa fi trecut peste șocul inițial si sa se fi împăcat cu ideea ca vor aștepta ceva timp pana ce trenul va porni din nou. Un domn in vârsta asezat pe scaunul din fata mea si-a scos o carte si a început sa citească. 

Zgomotul ciudat scos de tren a mai continuat ceva timp, si am simțit ca vagonul se clatină. Mi-am imaginat ca ridicaseră trenul pentru a putea scoate resturile de dedesubt. Habar n-am care a fost motivul real pentru care vagonul s-a clătinat. 

Dupa ce zgomotul scos de tren a încetat, s-a lasat o liniște grea in vagon. Acum ca trenul era oprit, soaptele călătorilor erau ușor de prins. Conducătorul de la speaker a continuat sa își ceara scuze pentru inconvenienta creată si sa repete ceea ce știam deja. S-au auzit sirenele poliției, in sfârșit. Apoi sirena ambulanței. Din speaker am fost anuntați ca politia si medicii cercetează locul. 

In liniștea din vagon au început sa se audă vocile călătorilor care sunau acasa sa anunțe ca vor întârzia. In trenurile japoneze, se interzice vorbitul la telefon, asa ca rareori poti auzi conversatia cuiva. Toți butonează mesaje. Dar ieri, vocea unei domnișoare vorbind la telefon se auzea clar in vagonul aglomerat. 

-Da, întârzii, trenul in care sunt se pare ca a facut un accident. Da, se pare ca a lovit un om. Si acum stam si așteptam. Da, vezi, ce chestie. 

Din speaker s-a auzit vocea calma a conductorului anunțându-ne ca medicii lucrează la salvarea ranitului, iar poliția cercetează locul. 

-Da, iti dai seama? Nu, nu stiu cat o sa mai astept dar cred ca mai durează... domnișoara si-a continuat convorbirea. Dacă m-as fi urcat in trenul precedent, as fi ajuns deja acasa. Da, si acum trebuie sa astept aici in tren. Da, ar fi fost bine... 

-Mai taci odată ca ai gura prea mare! s-a auzit scurt din partea unui domn care citea, in picioare, lângă domnișoara. 

Am crezut inițial ca e un cunoscut al ei, pentru ca in Japonia, rareori are cineva tupeu sa atragă atenția unui străin sa respecte bunele maniere. 

-Da, hai ca te las. Mi s-a spus in tren ca sunt zgomotoasă, a încheiat domnișoara. Din nou, s-a lasat liniște in vagon. 

Timpul trecea. Din speaker se auzea, la intervale regulate, anunțul ca poliția cercetează locul si medicii lucrează la salvarea ranitului. 

-Care rănit? Vrei sa spui a mortului! a spus sarcastic un domn. 

Dupa alta lunga tăcere, s-au auzit zgomote, cineva bătea in geam, din afara trenului. S-a auzit vocea unei femei. 

-Conductorul e in cabina? Unde este conductorul?

-Nu e in cabina, au răspuns câțiva călători din apropierea cabinei conductorului. A coborât din tren. 

-Nu e in cabina? 

-Nu. De aici nu putem vedea prea bine dar nu e pe scaunul conductorului. A coborât, probabil. 

-Nu știți unde este?

-Nu, nu știm, au răspuns, zâmbind, călătorii, ca si cum ar fi spus: de unde sa știm noi? 

Conductorul nu se arătase la fata prin vagon, si nici tipul de la speaker. Probabil erau ocupati cu treburi mai importante. Si oricum, n-ar fi avut pe unde sa treacă, in înghesuiala din tren. 

Au început sa ma doară picioarele. Si era teribil de cald. Oare vagonul e ventilat cum trebuie? Mi-am dezbrăcat haina. 

-Si in prezent politia si medicii din ambulantă cercetează locul. Presupunem ca va mai lua ceva timp pana la repornirea trenului. Ne cerem umile scuze pentru întârzierea trenului. Toaleta este in vagonul al patrulea din fata si  treilea de la coada. 

Niste tipi cu caschete si lanterne au apărut lângă tren. Ii puteam vedea mergând pe sub ferestre. Oare cercetau trenul pentru a vedea dacă exista urme? Oare ce se întâmplase cu cel lovit? Inițial, imi imaginasem o femeie bătrâna. Înceată. Care nu a avut timp

sa treacă calea ferată inainte de venirea trenului. Si totuși... Coliziunea se produsese la o bariera de cale ferată. Nu ar fi avut cum intra, o data ca bariera fusese coborâtă. Si claxonul. Fusese atat de lung. Ar putea cineva care nu vrea sa fie lovit de tren sa stea in mijlocul sinelor îndeajuns de mult încât sa fie lovit? Oare ce se va întâmpla cu conductorul? Va continua sa ne conducă trenul pana in Hamamatsu? Si cand va ajunge acasa, va spune soției, întrebat cum a fost la munca, ca a omorât un om? Oare va fi pedepsit pentru asta? In Japonia, pietonul are totdeauna dreptate. Lucrurile sunt simple- pietonul, bicicleta, motocicleta, mașina cu motor mic vor fi absolviți de vina intr-un accident cu un camion, indiferent cat de mult au contribuit la producerea accidentului. Dar oare e la fel si in cazul trenului? Pana la urma, atâta timp cat conductorul nu a facut nicio greșeala, vina rămâne asupra celui care a intrat intre bariere deși acestea erau coborâte. Oare șoferul va fi dat afara din JR? Oare JR va plăti daune familiei celui care a murit? Dar JR e prea mare si s-a confruntat prea des cu sinucideri ca sa nu aibă o strategie de protecție a angajaților săi. Prin Tokyo, lumea se arunca in fata trenului la ordinea zilei. Oare au curățat locul unde s-a produs accidentul? Oare cat mai durează pana va reporni trenul? Deja ar fi trebuit sa fi ajuns in Hamamatsu. Oare vor duce trenul asta la curățat, intr-un depou, si ne vor muta in alt tren? 

E ciudat cat de multe iti pot trece prin cap cand aștepți in picioare intr-un tren aglomerat ce tocmai a lovit pe cineva. 

Mai repede decât ma așteptam, din speaker am fost anuntați ca trenul va fi repornit. 

-Următoarea stație este Mochimune, Mochimune. Ieșirea este in partea dreapta. Depărtați-va de uși si așteptați. Astăzi, din pricina unui accident dintre o persoană și tren, vom ajunge in gara cu o intârziere de aproximativ o ora si 20 de minute. O ora si 19 minute.  Ne cerem umile scuze pentru disconfortul creat astăzi de întârzierea trenului, având in vedere ca sunteți intr-o onorabila graba. Va mulțumim pentru ca utilizați serviciile noastre. In câteva momente, vom ajunge in Mochimune, Mochimune.

Am căutat astăzi informații pe internet despre accidentul de ieri. Am găsit doar doua rânduri, care anunțau ca JR a repornit trenurile la ora 18:45 dupa ce a avut loc un accident intre gările Abekawa si Mochimune.