Este joi. Joi ploua. In general, ploua, dar joi ploua cu certitudine. Firește, ploua in multe alte zile ale săptămânii, pentru ca locuim intr-un oras aflat la malul oceanului, ce se bucura de un climat umid subtropical. Dar joi, joi este necesar sa ploua.
Cand ploua, unii dintre noi sunt deprimați. Caută orice scuza sa lipsească de la universitate, de la servici, de la scoala. Își urăsc viața, își urăsc locul in lume, si singura lor dorința este ca ziua sa se termine, ploaia sa înceteze, si soarele sa rasara dintre nori.
Dar alții, majoritatea, care, de altfel, este japoneza, nu. Poate ca sunt deprimați, undeva in sinea lor, poate vor sa lipsească de la servici, insa cum datoria este mai presus de grijile si nefericirile personale, majoritatea își scoate pelerina de ploaie si cizmele de ploaie si pornește la drum. Sfidează ploaia. Pana la urma, ploua pentru toți. Toți împărtășim același destin. Si cum ar putea el, individul, singularul, sa se plângă de o biata ploaie, cand toți ceilalți își scot pelerinele de ploaie si pornesc la drum?
Cand ploua, Japonia se transforma intr-un ținut spectral. La orele dimineții, cand soarele este bine ascuns intr nori si ceata de dimineața are inca o consistentă lăptoasă, si seara, dupa ce soarele a apus si câteva lumi stradale au început sa se aprindă, pe străzile Japoniei apar fantomele pe bicicleta. Ascunși in largi pelerine de ploaie albicioase, elevi, salarymen la costum si salarywomen in fuste conice, bătrâni si indivizi fara vârsta pedalează in grupuri create fara intenție de semafoare. Sfidând ploaia.
Multi japonezi se deplasează pe bicicleta. De la copii de vârsta prescolara, la bătrâni care dupa ce descaleca bicicleta se îndoaie la 90 de grade pentru a merge. Si mai toți sfidează ploaia. Cand ploua, își scot pelerinele albicioase, cizmele de ploaie si umbrelele (pedalatul cu umbrela este interzis, dar o umbrela nu strica niciodată), eventual si maștile medicinale (pentru ca e perioada gripelor) si pornesc la drum.
La orele apusului, imaginea spectrelor albe si mascate ce pedalează pe bicicleta celebrează omul victorios in fata naturii.
Chestia cu ”plouă neapărat joi” mi-a amintit de o carte: ”Omul care era Joi” (asa se numește personajul) de G. K. Chesterton. O avem în bibliotecă. O s-o citesti, poate, când vii :))
RăspundețiȘtergere