Frunzele îngălbenite

3 Decembrie 2014

Dupa cum primăvara japonezii se înduioșează la vederea florilor de cires, toamna se înduioșează la vederea frunzelor îngălbenite. Primăvara se fac excursii pentru a privi cireșii care încadrează un templu tăcut din vechea capitala, se bea si se mănâncă la umbra cireșilor in floare, iar toamna se fac excursii pentru a privi drumurile deasupra cărora copacii își arcuiesc frunzele rosiatice. Prilej de meditare la efemeritatea vieții, de înduioșare la fiecare colt de strada unde un copac își pierde frunzele îngălbenite si de cheltuiala de bani pe excursii care promit vederi spectaculoase in tonuri de roșu, galben si brun. 

Nu-mi amintesc sa fi fost vreodată prea adânc impresionata de îngălbenirea plopilor noștri, dar venită aici, am devenit sensibilă la vederea copacilor rosiatici. Emoția e contrafăcută, firește, insa atenția imi este furată de culorile de toamna intr-un mod onest, neprefăcut. 

Acum doua saptamâni am plecat intr-o excursie pentru a admira culorile de toamna. Fara niciun plan, ca de obicei, am pornit din Hamamatsu spre nord, către prefectura Nagano, unde temperaturile sunt mai scăzute si frunzele mai îngălbenite, m-am gândit eu. Ne-am oprit in orașul Iida, cel mai apropiat oras de Hamamatsu din prefectura Nagano. 

Un oras micuț, cu vederi nu mai spectaculoase decât cele de prin Hamamatsu. Ca si in alte locuri din Nagano, se cultiva mere. Merele sunt un fruct luxos in Japonia, asa ca turiștii care vizitează Nagano sunt impresionați de abundenta de mere, suc de mere, dulciuri cu mere si meri in mijlocul orașului. In centrul orașului Iida, o alee este plină de meri cu fructe care îndoaie crengile, la o înălțime de la care oricine le poate savura. Merii sunt îngrijiti de elevii unei scoli din oras. Am impresia ca locuitorii orașului sunt la fel de impresionați de mere ca si mine, altfel nu imi explic cum merele imense sunt lăsate sa cada pe pământ si sa se strice, chiar in mijlocul orașului. 

Si ca sa imi satisfac dorința de a fi înduioșată de culorile toamnei, am vizitat cheile râului Tenryuu (dragonul ceresc) din apropiere. Tenryuugawa trece si prin Hamamatsu. Cam asta era vederea de deasupra râului.

Mi-am exersat capacitatea de a ma înduioșa la vederea frunzelor brune si ne-am intors.