Mascații în Japonia

8 decembrie 2014

Aceasta este o notă pe care mi-am dorit de mult să o scriu. Dorința a crescut odată ce am ascultat prezentarea cercetării făcute de cursul de psihologie de la universitatea din Shizuoka asupra comportamentului de a purta mască (medicinală) în Japonia. 

Încă de la prima mea venire aici, am fost uimită de numărul mare de persoane care poartă mască. Iarna, împotriva răcelilor și gripelor, primăvara împotriva polenului, toamna împotriva alergenilor, vara împotriva prafului, și în orice altă situație, împotriva ochilor lumii. Nu poți să nu te simți ciudat văzând marea de trecători mascați, ca și cum am fi în mijlocul unei epidemii periculoase. Ca în Orbire. Ca în filmele cu ebola. Cu timpul, te obișnuiești. Îți dai seama că, de fapt, nu e vorba de nicio epidemie. Lumea poartă mască pentru cele mai variate motive, și niciunul nu are legătură cu ebola. În general, lumea se ferește de gripe și alergeni. Majoritatea japonezilor sunt alergici la polen, așa că primăvara mai toți se ascund după o mască. Și pe lângă motivele astea sănătoase, lumea poartă mască pentru că se poartă. Adică nu te privește nimeni ciudat dacă o porți. Și trebuie să recunoaștem, obiectiv, că a purta mască are multe avantaje, printre care anonimatul și faptul că machiajul devine nenecesar. 

Personal, m-am obișnuit să văd mascați. Însă nu mă pot abține să nu le port pică. În primul rând,pentru că nu reușesc să îi recunosc când poartă mască. Și nici nu pot să mă holbez la ei ca să mă asigur că după mască se ascunde cineva pe care ar trebui să îl salut. În al doilea rând, pentru că masca blochează o mare parte din comunicarea nonverbală, și îmi este deosebit de dificil să port o discuție firească. Oricât aș încerca să inferez pe baza expresiei ochilor, tot găsesc dificilă comunicarea fără informații din expresia gurii. Când cineva cu mască mi se adresează, am tendința să mă aproprii de persoana respectivă și să o privesc cercetătoare în ochi, ceea ce cred că provoacă o senzație neplăcută. No offence, dar nici eu nu mă simt mai comod să vorbesc cu o mască. 

Profesorul meu de psihologie socială a prezentat o explicație interesantă fenomenului măștilor. În est, măștile se poartă, însă ochelarii de soare, nu (într-adevăr, singurii care poartă ochelari de soare în Japonia sunt străinii... nu știu cum rezistă japonezii, eu una găsesc soarele japonez deosebit de strălucitor dimineața). În schimb în vest, e ok să porți ochelari de soare, însă nimeni nu poartă mască. Și explicația este dată de tendința de a pune accent pe expresia ochilor, la estici, versus pe expresia gurii, la vestici, în descifrarea emoției. 

Se pare că aceeași diferență explică și de ce emoticonurile japoneze sunt orizontale, ca ăsta ^‑^, iar emoticonurile vestice sunt verticale, așa :D . Orizontal, posibilitatea de a reprezenta diverse expresii ale ochilor e mai vastă, pe când vertical, se pot reprezent mai bine expresiile gurii. 

Și da, sunt vestică. România e la vest de Japonia.