sâmbătă, 12 iulie 2014

Un fel de a te raporta la bani (Partea II- nivel macro)



13 iulie 2014

Zilele trecute am primit un plic suspect. Deși arăta deosebit de formal, având toate înscrisurile primăriei și oficialităților, conținutul m-a făcut să îl categorizez drep o farsă sau o încercare de fraudă. Nu de alta, dar scrisoarea susținea ceva de genul că serviciile de asistență ale orașului Shizuoka vor să îmi ofere 10000 yeni (100 de dolari), pentru că TVA-ul a crescut în aprilie de la 5% la 8%, iar persoanele fără venit, așa ca mine, au avut de suferit de pe urma acestei creșteri. Pe scurt, orașul Shizuoka se oferea să îmi compenseze suferința cauzată de creșterea taxelor cu suma de 10000 de yeni. Pe bune??

Arătându-i plicul lui Yoshihiro, am fost asigurată că nu este o farsă și că, probabil, aveam toate șansele să primesc 10000 yeni moca de la primărie. M-am gândit imediat la situația șomerilor români care trebuie să stea pe la toate cozile, îndurând toate supliciile, birocrațiile și umilințele ca să primească aceeași sumă de ajutor social. Nu, în Japonia, serviciile sociale îți trimit scrisori întrebându-te politicos dacă nu ai nevoie de niște bani  moca. Și nu, nu trebuie să stai la nicio coadă. Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul atașat și să îl pui la poștă. 

Totuși, nu știu de ce am impresia că economia Japoniei e suferindă. În pofida acestui fapt, serviciile de asistență socială se gândesc să dea niște bani aiurea unor asistați social (că, pâna la urmă, eu ce-oi fi? Doar nu vreun producător de ceva și plătitor de taxe). Firește, e o mișcare politică, la scală un pic mai mare și la nivel un pic mai elegant decât micii electorali, dar tot e ceva ce îmi depășește puterea mea de înțelegere, puterea de înțelegere a unui cetățean venit dintr-o anumită țară, unde oamenii stau la cozile umilinței sau, poate, chiar lucrează part-time pentru aceeași sumă de 100$.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu