Înflorirea cireșilor

9 aprilie 2014

Cireșii au început să înflorească de mult, de pe la jumătatea lunii martie, iar săptămâna trecută a fost, să spunem, cea mai înflorită dintre toate. Japonezii au o expresie pentru a descrie cireșii înfloriți în toată splendoarea lor: 満開(Mankai), adică plenitudinea deschiderii. Deja majoritatea cireșilor au început să se scuture, iar unii și-au pierdut mai toate petalele și s-au înverzit. E prima mea experiență a înfloririi cireșilor japonezi, și pot spune că a fost, ca și în alte cazuri, un nou prilej de a învăța și descoperi.

Mai întâi, am descoperit faptul că florile de cireș sunt roz, nu albe, așa cum mă așteptam. Asta explică multitudinea de kimono-uri și yukata-uri roz, cu modele de flori de cireș. Apoi, am descoperit faptul că nu toți cireșii înfloresc odată, ci înfloresc pe rând, așa că nu poți ști niciodată sigur care cireși sunt în floare, și când. E un fel de încercare și eroare, așteptare, nerăbdare și dezamăgire. O lecție dură a efemerității, care să mă convingă că povestea cu viața e trecătoare ca florile de cireș și restul filosofărilor nu sunt doar o expresie poetică a unui fenomen botanic, ci sunt de-a dreptul o expresie profund realistă. Spre exemplu, la sfârșitul lunii martie am citit pe internet faptul că într-un orășel din sudul Shizuokăi cireșii au înflorit. Am luat trenul pentru a privi cireșii. Ajunși la fața locului, am aflat că cireșii se scuturaseră deja. Ok, ca să nu plecăm acasă dezamăgiți și triști, am căutat pe internet alte locuri învecinate celebre pentru frumoșii lor cireși. Am luat trenul din nou către un alt orășel, unde am aflat că acolo cireșii încă nu înfloriseră. Aveam impresia că alerg după o himeră. 

Cireșii au început să se arate în plenitudinea deschiderii prin împrejurimi doar acum o săptămână-două. Frumos, recunosc, pentru că sunt o mulțime, și peisajul se schimbă în nuanțe pastelate. Cireșii nu sunt numai un fel de logo al Japoniei, sunt și (firește) un prilej de marketing. Există tot felul de dulciuri cu gustul, mirosul, culoarea sau consistența florilor de cireș. Am văzut chiar la McDonalds un nou hamburger cu sos de flori de cireș. Orașele se întrec în a-și promova cireșii pentru a atrage turiștii dornici să se pozeze sub flori. Și nu sunt puțini. Odată cu înflorirea cireșilor, înfloresc considerabil și profiturile hotelurilor, restaurantelor și parcărilor de lângă locurile populare pentru 花見 (privitul cireșilor). Dornică să văd Kyoto înflorit, am pornit către vechea capitală în sâmbăta celui mai aglomerat weekend posibil. Pe drumul filosofilor, celebra cărare înflorită ce duce spre Templul de Argint, o mulțime de oameni se plimbau în pas alert, făcând poze și filme sub, între, cu și fără cireși. În mijlocul valurilor de turiști care veneau și plecau, era deosebit de greu să faci o poză, d-apoi să mai filosofezi la efemeritatea lumii și toate celelalte. Mai ales având în vedere că ai lăsat mașina parcată într-un loc nepermis, pentru că toate (TOATE???) parcările (cu plată serioasă) din apropiere erau pline. 

Cu toate astea, nu am putut să nu admir bucuria cu care japonezii priveau florile de cireș, ca și cum le-ar fi văzut pentru prima oară. Domnișoare în kimono-uri și domnișoare pe tocuri, bătrâni, copii, domni cu camere profesionale, străini de pe toate continentele, toți păreau fermecați de parcă asistau la un miracol ce se întâmplă o dată la mii de ani.