Despre sensibilitatea japoneză a lui Endo și schizofrenia (presupusă) a lui Akutagawa

22 octombrie 2014

M-am întrebat în timp ce gîndeam nota asta de ce oare vreau să scriu despre cărți când ar fi mai bine (și mai potrivit pentru un jurnal) să scriu despre ceea ce fac. Concluzia a fost că nu fac mai nimic, și oricum, chiar dacă fac ceva, ceea ce fac este cu mult mai puțin interesant decât ce au scris Endo și Akutagawa. Plus că, în prezent, am reușit să redescopăr plăcerea adevărată a cititului, cititul ca enjoyment. Asta deoarece am renunțat, umilă, la a încerca să citesc în japoneză, ceea ce a transformat, de-odată, lectura ca frustrare în lectură ca plăcere. End of story. 

În timp ce citeam Tăcere, m-am întrebat dacă Endo știe să scrie ca un japonez sau catolicismul și experiențele de prin Franța i-au furat sensibilitatea japoneză. Ei bine, am citit zilele astea un alt roman de-al lui, Vulcanul (s-a potrivit bine după recenta erupție a muntelui Ontake), și m-am liniștit. Endo e japonez, până la urmă. Însă problematica incompatibilității creștinismului cu tradiția și spiritualitatea japoneză rămâne ca temă centrală și în acest roman. Din nou apare o figură a unui preot (de data asta francez) apostat, care s-a lăsat de treabă, cum s-ar spune, pentru că în Japonia, creștinismul nu merge. Și argumentul său principal este că japonezii nu au conceptul de păcat. Ceea ce este interesant și demn de cercetat mai în profunzime. 

După care am dat peste o cărțulie veselă a lui Akutagawa. Se numește Kappa, și a fost catalogată în diverse feluri, de la carte pentru copii la critică profundă a societății japoneze. Cartea e povestea unui individ instituționalizat care pretinde că a călătorit în Kappaland, adică lumea creaturii verzulii din folclorul japonez care trăiește pe lângă ape (sau poate o știți ca mascota lanțului de kaiten-zushi Kappazushi). Cartea a fost scrisă înaintea sinuciderii lui Akutagawa (pusă pe seama diverselor tulburări psihice de care-ar fi suferit). Se pare că pe la sfârșitul vieții, halucinațiile și depresia au devenit insuportabile. Akutagawa se temuse să nu fi moștenit schizofrenia mamei sale. Se pare că mulți specialiști și-au dat cu părerea după moartea sa cu privire la starea sănătății sale mintale, punând halucinațiile și obsesiile de care-ar fi suferit pe seama unei posibile schizofrenii.

E o povestioară plină de umor (mai degrabă negru) care descrie o lume unde totul este altfel sau invers decât în lumea oamenilor. Spre exemplu, kappii care își pierd locul de muncă sunt uciși iar carnea lor oferită spre vînzare. Firește, ce mai memorabil episod este cel care descrie nașterea în Kappaland. Când sosește clipa nașterii, tatăl-kappa are o discuție cu fătul din burta mamei-kappa, discuție în care îl/o întreabă dacă vrea sau nu să fie născut/ă. Și fătul are drept de decizie. Nu e minunat? Copilul-gata-de-născut a lui Bag, kappa care îl condusese pe pacientul narator în Kappaland, refuză: Nu vreau să fiu născut. În primul rînd, gîndul la toate lucrurile pe care le voi moșteni de la tata – numai nebunia e destul de nasoală, mă face să tremur. 

 Endo Shusaku - Volcano, translated by Richard A. Schuchert, Tuttle Publishing, 2002
Akutagawa Ryunosuke - Kappa, translated by geoffrey Bownas, Tuttle Publishing, 2000