Bon Odori

10 august 2014

Mi-am tot zis să încep o serie prin care să răspund la toate întrebările lui tata, dar se pare că încă n-am reușit nici măcar să mă dumiresc eu însămi, d-apoi să mai scriu. Oricum, azi încerc să fac puțină lumină în domeniul misterios al dansurilor japoneze. Întrebarea lui tata fiind: care este dansul tradițional japonez?, răspunsul meu a fost: haaa. De parcă ar putea există un răspuns simplu care să rezolve misterul. Am întrebat pe ici, pe colo, și mi s-au dat mai multe răspunsuri, de la dansurile din noh și kabuki, la dansul bon. Despre ăsta din urmă voi scrie. 

În mijlocul lunii august, are loc festivalul bon, festival dedicat onorării străbunilor și primirii sufletelor morților care în perioada asta se întorc la altarele din case. E o sărbătoare budistă, cu ocazia căreia mulți japonezi se întorc în orașele natale și își onorează morții, vizitând și curățând mormintele familiei.

Ca mai toate festivalele japoneze, și Bon-ul include chioșcuri cu mâncare și băutură, doamne și domnișoare în yukata, jocuri și artificii. Ceea ce este specific acestui festival este dansul Bon (Bon Odori). Seara, oamenii se adună în locuri deschise, în fața templelor sau în parcuri și dansează Bon Odori. Se dansează în cerc sau în linie, iar mișcările amintesc de activitățile specifice zonei, de obicei cultivarea orezului. Uneori se folosesc accesorii ca evantaie sau prosoape. Există o mulțime de variații, în funcție de zonă. Mișcările sunt simple și repetitive, așa că te poți alătura dansatorilor și învăța dansul din mers. 

Astăzi am mers într-un orășel de lângă Kakegawa, cam la jumătatea drumului dintre Shizuoka și Hamamatsu. În fața unui templu, erau înșirate mai multe chioșcuri cu băuturi, carne pe grătar și alte bunătăți. Nu era foarte multă lume. În spațiul liber din fața templului, se dansa Bon Odori. Mai multe dansatoare în yukata, tineri, bătrâne și copii dansau în cerc, mergând în sensul invers acelor de ceasornic. 

Poate data viitoare am să dansez și eu alături de ei.