Cum se face educație cu studenții japonezi

23 mai 2014

După un prim curs voios, dar singuratic (între trei studenți și profesorul universitar, proaspăt în titlul de profesor), al doilea curs s-a bucurat de o mai mare prezență. Toți studenții din anul 1 de la masterul de psihologie clinică, în număr de 7, care nu se prezentaseră la primul curs, erau prezenți, cu materialele pregătite pe bănci și umerii aplecați. 

Puțin după ora stabilită, s-a înființat și profesorul, a cărui dispoziție era, fără îndoială, mult mai puțin voioasă decât la primul curs și decât în mod obișnuit. Ceea ce presupune că era într-o dispoziție deosebit de proastă. 

Am fost mirată de proasta sa dispoziție, deoarece faptul că studenții s-au prezentat în număr mare mi se părea unul de-a dreptul îmbucurător. Însă vai, cât de puțin sensibilă fusesem la vibrațiile sufletești ale domnului profesor! Redau, în abstract, conversația care a avut loc pe parcursul celor 90 de minute de curs:

-Mda, se pare că lucrurile s-au schimbat de la o săptămână la alta. Dar ce să facem, trebuie să continuăm așa, că ne place sau nu. Să înțeleg că de săptămâna trecută până săptămâna asta s-au întâmplat diverse lucruri care v-au făcut să veniți la cursul meu... Pot întreba ce s-a întâmplat de fapt?

Tăcere.

-Am auzit că ceilați domni profesori v-ar fi recomandat să veniți la cursul meu... sau mă înșel?

Tăcere.

-N-aveți de gând să spuneți nimic?

Un tânăr politicos care venise și la primul curs, ia atitudine și răspunde:

-Așa este. Săptămâna trecută domnii profesori X și Y ne-au sugerat că ar fi bine să alegem cursul dvs.

-Aham... deci așa a fost. A trebuit să vă spună domnii profesori să veniți. Pentru că nu știați că toți studenții din anii trecuți au venit la cursul meu. N-ați întrebat? Nu v-ați întrebat de ce toți studenții din anii superiori s-au prezentat la acest curs? Și oare de ce v-au recomandat domnii profesori să veniți la cursul meu? Credeți că pentru că suntem colegi și prieteni și că ne placem unii pe alții? Nu. E pentru că, de fapt, ei chiar cred că acest curs este folositor și trebuie să veniți... dar mă rog, lăsăm deocamdată discuția asta la o parte. Dacă tot o să trebuiască să ne suportăm unii pe alții un semestru, ar trebui măcar să știu cine sunteți. Hai, pe rând, prezentați-vă și spuneți ce căutați aici.

Fiecare student s-a prezentat, politicos, descriindu-și, în mare, interesele de cercetare și planurile de viitor. Firește, ca studenți la un master de psihologie clinică, majoritatea și-au mărturisit visul de a deveni psiholog practician, de a-și ajuta semenii și a contribui la construirea unei lumi mai  bune. 

-Bun, acum că știu de ce ați venit la acest master, aș vrea să știu și de ce ați ales să veniți la cursul meu... având în vedere că săptămâna trecută nu erați înregistrați... ce v-a făcut să vă înregistrați pentru cursul meu? Și de ce în a doua săptămână? Ei bine, eu am citit cu mare interes eseurile voastre. După ce v-ați exprimat dorința de a veni la acest curs, v-am rugat să scrieți câte un scurt eseu despre motivele pentru care nu ați venit la primul curs, dar vreți să veniți de la al doilea. Au fost foarte interesante. Există elemente comune, dar și elemente originale, care vă personalizează eseurile... așa am putut afla câte ceva despre cine sunteți voi. Vă voi da eseurile înapoi, și am să vă rog să le prezentați. Puteți să le citiți, dacă vreți, sau puteți să sumarizați. 

În timp ce studenții și-au prezentat, docili, eseurile, profesorul a notat pe tablă, în două coloane, motivele pentru care studenții nu s-au înregistrat la curs din prima, și motivele pentru care au decis să se înregistreze din a doua săptămână. Cam asta a rezultat:

De ce nu din prima	De ce din a doua:
-Fiindcă acest curs este dedicat masterului de științe sociale și nu de psihologie clinică, am avut PREJUDECATA că nu e pentru masterul nostru și nu e necesar să venim -Limba engleză e dificilă, și cum cursul e facultativ, am ales să nu vin ca să ÎMI FIE MAI UȘOR -NU M-AM INTERESAT de la colegii din anii mai mari și profesori despre conținutul acestui curs.	-Citirea articolelor în limba engleză îmi va folosi pe viitor -În psihologia clinică, cunoștințele de psihologie socială sunt utile -Pentru că și cei din anii mai mari au venit la acest curs

-Așa deci. Haideți să începem prin a analiza motivele pentru care ați venit din săptâmâna a doua. Pentru că  a citi articole de psihologie socială în engleză vă va folosi pe viitor. Da, așa este, dar dacă chiar credeați în motivele astea, veneați din prima... 

-...pentru că și cei din anii mai mari s-au prezentat la acest curs... Da, și ăsta e un motiv pentru care puteați să veniți de săptămâna trecută. Un motiv care arată doar că nu puteți să gândiți cu capul vostru...

-...Nu știu dacă sunteți conștienți de acest fapt, dar anul vostru a avut cea mai mare rată de promovabilitate la examenul de admitere la acest master. În anii trecuți, nu intrau decât 3-4 studenți. Anul ăsta, au fost 8 locuri, pe care ați intrat voi. Înțelegeți cum stă treaba? Stă astfel: cei care în anii trecuți nu ar fi reușit să intre la acest master, anul acesta au reușit. Mai exact, fiindcă au fost locuri libere, am fost nevoiți să lăsăm să intre la acest master și pe cei cu un nivel mai scăzut decât era necesar... dar ne-am zis că, chiar dacă studenții ăștia sunt slabi, dacă se vor strădui pe parcursul masterului, îi vom putea educa și vom putea scoate profesioniști din ei. Dar se pare că studenții de anul ăsta, pe lângă faptul că sunt slabi și că ar fi trebuit să pice la examenul de admitere, sunt și leneși și nu-și dau interesul să învețe... Spuneți că vreți să deveniți psihologi clinicieni... Tare mi-ar fi teamă de niște psihologi ca voi. Ia uitați-vă care sunt motivele pentru care nu ați venit la cursul meu...

În timp ce vorbea, profesorul sublinia pe tablă motivele, nervos, într-o creștere continuă de adrenalină și ton:

-... aveți PREJUDECĂȚI!

...NU VĂ INFORMAȚI!

...vreți să vă fie UȘOR!

...Tare mă sperie astfel de psihologi!

După o pauză de calmare, domnul profesor a continuat:

-Asta sunteți, dacă nu știați, aflați acum... de ce-ar alege astfel de studenți să vină la cursul meu? De ce-ar avea ei interes să vină la cursul meu? Oricum nu se informează și nu știu nimic despre ceea ce se întâmplă în facultatea asta și în lumea asta... Oare de ce au zis ceilalți profesori că ar fi bine să veniți la cursul ăsta? Poate nu știți, pentru că nu vă interesează și nu vă informați... poate nu știți mare lucru despre mine... Poate o să credeți că mă laud, dar ce să fac, trebuie să vă explic, pentru că voi de capul vostru nu veți înțelege... Știți cum se evaluează valoarea unui cercetător? Prin numărul și mai ales, calitatea articolelor de specialitate publicate în reviste de specialitate... Și revistele astea de specialitate, unele sunt de nivel scăzut, altele de nivel ridicat. În funcție de revista în care este publicat un articol, îți poți da seama despre nivelul articolului. Știți care sunt cele mai importante reviste de psihologie de la noi din țară? Nu, o să vă spun eu. Revista XYZ. Ați auzit de ea? Bravo. Ei bine, articolele care sunt publicate aici au un nivel al calității foarte înalt. Știți de ce? Pentru că sunt evaluate de cei mai buni specialiști în domeniu. Ia să vedem cine sunt acești specialiști. Uite lista cu editorii acestei reviste. De la facultatea noastră sunt... profesorul X și EU! 

-...Uitați această carte despre comportamentul de ajutorare. O știți? E scrisă de profesoara Y, cel mai mare nume în domeniu la noi în țară. Tu, care ai zis că te interesează comportamentul de ajutorare, o știi? Nu? Ei bine, e cel mai important cercetător. Și ea m-a invitat de mai multe ori la universitatea unde predă să țin cursuri și workshop-uri... Și cartea asta, despre despresie, scrisă de profesorul Z. Îl știți? Nu. Ei bine, e unul din cele mai importante figuri din domeniul cercetării depresiei. Și eu fac parte din colectivul de cercetători care lucrează la proiectul coordonat de acesta. Asta ca să știți cine vă sunt profesorii la universitate. Și în aceste condiții, dacă voi alegeți să nu veniți la cursul meu, ei bine, nu pot să concluzionez decât că sunteți niște proști!

Cele 90 de minute s-au scurs.

-Dar ce să facem, în aceste condiții vom lucra împreună de săptămâna viitoare. Otsukaresama desu!

Studenții au răspuns în cor:

-Vă mulțumim foarte mult!