11-13 martie 2014
În sfârșit am renunțat la economiseală și
ne-am oprit la un hotel... după trei zile de condus din Okayama până în Kyuushuu.
Am plănuit un circuit al insulei Kyuushuu, evitând partea sudică pe care am
văzut-o anul trecut. Excursie cu economii ce presupun dormit în mașină, parcare
în locuri fără plată (prin parcările magazinelor si restaurantelor), condus pe
drumuri fără plată (autostrăzile care fac legătura rapidă între orașele mari
sunt cu plată), și vizitarea monumentelor și locurilor fără plată.
Ziua 1
În prima zi am făcut un drum lung din
Okayama, care e în insula Honshu, până în insula Kyuushuu, fără prea multe opriri.
Cred că prima oprire a fost la o gară a drumului (așa se cheamă locurile cu
parcare, magazine și toaletă de pe marginea drumurilor între orașe), unde am
citit pe un afiș scris de mână și lipit pe peretele unei toalete, că dacă voi păstra curățenia în toaletă, Zeul
toaletelor mă va binecuvânta cu mult noroc și sănătate. Am luat aminte. Apoi am
oprit să vedem un pod cu o arhitectură deosebită, în Yamaguchi.
Ne-au cerut
câte 300 yeni pentru a trece podul. Asta mi-a adus aminte de Mă dusei să trec
la Olt, și am cântat versurile cu podarul până ce mi-a trecut supărarea că a am
acceptat să plătesc ca să trec un pod (știu că mă zgârcesc, dar e un fel de
competiție cu noi înșine: cât de ieftin putem să călătorim?). Am fost și mai
tristă când am văzut că la ora 5, podarii au închis chioșcul și au plecat
acasă, lăsând podul liber trecătorilor. Ce ghinion... dacă veneam cu vreo 10
minute mai târziu...
Ziua 2
După o noapte dormită într-o parcare
McDonalds, am vizitat un parc din centrul orașului Fukuoka. Deși era zi de
lucru, multe persoane se plimbau sau făceau jogging. Am pornit către un templu
shinto dedicat zeului științei. Ne-am rugat să devenim mai deștepți, și eu am
mângâiat cu încredere capul unei statui a unui bou, despre care se spune că ar
avea puterea miraculoasă de a-i face pe cei care o ating să fie mai inteligenți.
Era coadă la mângâiat boul, așa că Yoshihiro a renunțat, foarte dezamăgit, să
atingă statuia. Apoi am mers către o insulă cu o istorie a conviețuirii
japonezilor cu olandezi. Am văzut (doar pe dinafară, pentru că era închisă) o biserică
catolică dedicată lui Xavier, cu niște pereți de un albastru fondant, ce semăna
mai mult cu un tort decât cu o biserică. Apoi am pornit către Nagasaki. A ajuns
noaptea, și ne-am îndreptat către un deal de unde se poate vedea orașul.
Nagasaki are o mulțime de dealuri și drumuri în pante, și multe locuri de unde
se poate vedea tot orașul, de sus. Am dormit iar în mașină, privind luminile
orașului. Asta pâna a început o ploaie teribilă, care făcea un zgomot atât de
puternic încât era imposibil să dormi. Vântul bătea îndeajuns de tare cât să
clatine mașina. Ar fi trebuit să dormim la un hotel. A doua zi ne-am trezit
epuizați.
Ziua 3
Am început ziua cu o vizită la muzeul
dedicat victimelor bombei atomice. Destul de cutremurător, dar știam la ce să
mă aștept, aveam experiența muzeului din Hiroshima, așa că am încercat să nu mă
cutremur prea mult. Oricum, un loc ce trebuie văzut o dată în viață.
Nagasaki e unul din cele mai ne-japoneze
orașe pe care le-am văzut până acum. E un melanj de arhitectură europeană și japoneză, cu
drumuri în pantă pavate și strâmte, o mulțime de scări și vederi impresionate. Mi-a
adus aminte de Lisabona și Atena.
Am intrat într-o biserică catolică, pentru
prima dată de când am venit în Japonia. Cred că Nagasaki are cea mai mare
proporție de creștini din Japonia. Am fost dezamăgită de faptul că a trebuit să
plătesc 300 de yeni ca să intru în biserică și să descopăr că în difuzoare se
aude continuu un speech despre istoria bisericii, în japoneză, și nu sunetul
orgii.Japonia și creștinismul nu prea se potrivesc... În Nagasaki, am avut
mereu o senzație de ceva care nu e la locul lui. Așa ca în imaginea asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu