2-4 aprilie 2014
M-am întors zilele trecute de la o
conferință internațională organizată în Nagoya de către o suită de instituții
taiwaneze. Recunosc, e prima conferință internațională organizată în afara
țării la care particip, așa că nu pot să fac comparații decât cu ideea mea
despre ce este o conferință internațională. Și concluzia acestei comparații (cu
un ideal greu de atins, se pare), este că această conferintă internațională a
fost un interesant schimb de experiențe și cărți de vizită. Și cam atât.
Primul semnal că ceva nu este în regulă a
fost faptul că site-ul conferinței nu putea fi citit de pe mobil. În era
smartphone-urilor, mi-a fost greu să cred că mai există website-uri care nu
sunt optimizate pentru mobil. Apoi, faptul că nu funcționau diverse link-uri...
inclusiv cel prin care trebuia să fac plata pentru înregistrare... Apoi, faptul
că proful meu cu doctorat luat la Nagoya habar nu avea de această conferință. A
fost îndeajuns de politicos încât să îmi explice că această conferintă, axată
pe educație și psihologie, este, probabil, mai axată pe educație decât pe
psihologie, și că în Japonia educația și psihologia sunt două arii destul de îndepărtate
încât să nu mă aștept să întâlnesc vreun prof de la facultatea de Psihologie
din Nagoya... dezamăgitor, pentru că, pe lângă check-ul din CV, acesta era un
scop secund al participării mele la conferință.
Ok, și a venit ziua deschiderii conferinței.
Zi fericită în care am aflat că în același spațiu (și timp) se vor desfășura
simultan 3 conferințe, nu una: o conferință pe chestiuni e- (e-tehnologie,
e-educație și e-nu mai știu ce), o conferință pe business și management, și o
conferință pe educație și psihologie (la care mă înscrisesem eu). Astfel încât,
într-o sală de ceremonii eram prezenți toți din toate domeniile, foarte, foarte
interesați de fiecare din celelalte domenii. Am asistat la o deschidere maiestuoasă,
cu speech-uri diverse în diverse forme ale limbii engleze (mai mult sau mai
puțin inteligibile). Descoperirea zilei a fost că există japonezi care vorbesc
foarte bine limba engleză. Ok, era un tip din nu știu ce minister al Japoniei
care a ținut o prezentare lungă despre tot felul de chestii e-... destul de
interesantă și pentru o persoană care nu e specializată în e-. A urmat un
cocktail party să spunem, cu mâncare și băutură fără alcool (prezenți mulți
musulmani). Cam singura chestiune care explică modul în care s-a folosit taxa
de înregistrare. Plus pauzele de cafea, în care am primit, din belșug... cafea.
A fost o ocazie bună de exchange cu persoane din toată lumea, mai puțin
psihologi, dar călduroși și având o atitudine parentală față de mine, care eram
tratată ca un copil.
A doua și a treia zi au fost sesiunile de
prezentări orale și poster. Conferința noastră pe educație și psihologie s-a
ținut într-o sală minusculă în care încăpeau 10-20 de oameni maxim. Oricum,
nici nu era nevoie de mai mult spațiu pentru că la fiecare sesiune se prezentau
doar cei care prezentau, și nici aceia, de cele mai multe ori. M-am convins că
mai toți sunt specialiști în educație și nespecialiști în cercetare, dar foarte
pasionați de schimbarea lumii în bine prin îndrumarea și sprijinul copiilor și
adulților defavorizați sau nu. Sesiunea de postere a fost, de asemenea, foarte
friendly și lipsită de audiență, așa încât cei care aveau de prezentat într-o
anumită sesiune au prezentat între ei, indiferent de specializare. Astfel, am
ascultat prezentarea posterului unei dentiste tailandeze care s-a implicat
într-un proiect de dezvoltare personală a studenților la medicină dentară, și a
unui specialist în business și marketing care a prezentat o cercetare asupra
elementelor ad-urilor de pe rețelele de socializare care favorizează răspunsul (e.g.
like-ul) utilizatorilor. La sfârșitul acestei prezentări, o profesoară (tailandeză)
a menționat faptul că în ziua de azi, copiii pierd timpul pe rețelele de
socializare în loc să învețe, iar tipul care prezentase (un corean) a replicat
că asta nu e specializarea lui și că el este interesat să facă bani, nu să îi
facă pe copii să învețe. La care tailandezele au început să-l bârfească pe
tipul corean, spunând că e lipsit de inimă. Cam asta e ce se întâmplă atunci
când faci o conferință cu oameni din toate domeniile care sunt foarte interesați
și pregătiți în toate domeniile. Ah, am uitat să menționez faptul că am văzut
câteva postere deosebit de interesante, unele fiind formate din foi A4 pe care
fuseseră imprimate niște slide-uri Power Point (în cel mai bun caz) sau niște
pagini Word (în alt caz), totul alb-negru. M-a durut teribil noaptea pierdută
să creez un poster plăcut ochiului și minții, timpul pierdut frământându-mă
unde să imprim un poster B0 în Japonia, și banii pierduți pe imprimarea lui
propriu-zisă, după ce am aflat unde.
După cum am spus, sesiunile au fost cam
singuratice, pentru că toată lumea era mai interesată să viziteze Japonia decât
să asculte prezentările altora (sau să-și prezinte propria lucrare). În prima
zi s-a organizat chiar un tur (la care nu am participat pentru că trebuia să
achit o taxă în plus) al unei berării din Nagoya și a universității.
Participanții au fost foarte încântați că organizatorii s-au gândit să
planifice un tur al unei berării japoneze, deoarece o berărie japoneză este un
loc unde poți cunoaște în profunzime cultura japoneză. Părerea tuturor a fost
că turul s-a dovedit a fi interesant, dar... o berărie???
Însă Nagoya era înflorată și călduroasă,
așa că restul nu a prea contat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu