luni, 7 ianuarie 2019

Despre limbile omonimice și primul meu contact cu cea chineză


Când vorbește un străin cu un nativ, dacă străinul greșește, nativul realizează și cere explicații, astfel încât conversația se reîntoarce spre înțelegere mutuală. Dacă vorbesc doi străini într-o limbă străină, e posibil ca cei doi sa vorbească despre lucruri diferite fără să își dea seama de asta, chiar convinși ca se înțeleg perfect.

Eu și Wenzhen suntem cei mai japonizati studenți străini din laboratorul nostru, care e format exclusiv din studenți străini, cu diverse niveluri (de cele mai multe ori foarte scăzute, că așa e mediul) de japonizare. De aceea vorbim între noi în japoneză. Am putea vorbi în engleză, dar suntem atât de japonizati, încât ne e mai ușor să ne exprimăm in japoneză.

Japoneza e o limbă omonimică.  Are o mulțime de omonime. În scris, omonimele se diferențiază prin kanji (caractere chinezești) diferite, iar în vorbire, trebuie să te prinzi din context. Dacă ești japonez, te prinzi repede. Dacă ești străin și vorbești cu un alt străin, s-ar putea să nu te prinzi decât foarte târziu.

Exemplu didactic

Eu: Ce mă fac dacă nu înflorește?

Vorbeam despre o floare pe care o îngrijesc.

Wenzhen: Ai cumpărat un pește?

Să vedem și originalul în japoneză.
Eu: Sakanakattara, dou shiyou ?
(咲かなかったら、どうしよう?)
El: Sakana  katta?
(魚買った?)

Explicații: "sakanakattara" (咲かなかったら、dacă nu înflorește)și "sakana kattara" (魚買ったら、dacă cumpăr un pește) sună la fel, mai ales când pronunță un străin și aude un alt străin (nu, chiar și când pronunță un japonez sună aproape identic).

Pentru că mi-am dat seama despre echilibrul fragil al conversației noastre, m-am hotărât să învăț puțină chineză. Așa, pentru prevenirea Alzheimerului. Limba chineză, din păcate, este și ea una plină de omonime, și, ghinionul celor care vor s-o învețe, același cuvânt poate să însemne altceva în funcție de tonalitatea (intonația/accentul) folosită. Și sunt patru tonalități, plus un ton neutru (adică fără tonalitate). Ce bucurie!


Prima tonalitate e înaltă și plată, drept înainte, îți iese prin frunte (explicația profei de chineză de la școala unde lucrez), așa cum dai tonul la un cântec: "la~"
A doua e ascendentă, ca într-o întrebare.
A treia tonalitate coboară, apoi se ridică. Ca în "aham".  Așa cum răsare și apune soarele.
Al patrulea ton e descendent. Așa cum spui: "Nu!!!"

Deci, "ma" spus cu accentul 1 are alt sens decât "ma" spus cu accentul 2, 3, 4 și fără accent.

Îmbrăcată în pardesiul meu blănos și mâncând biscuiți, m-am umplut de firmituri și Wenzhen a râs de mine spunându-mi că parcă aș fi un urs (e un delicat, nu mi-a spus că aș fi porc).

I-am zis in chineză:

Eu: Wo shi xiongmao!
(Sunt un urs panda!)

El: Nu, nu, nu ești "păr pe piept". Corect e xiong2mao1!

Adică tonalitate ascendentă pe prima silabă și tonalitate plată pe a doua.

Eu: Atunci "păr pe piept" cum se zice?
El: Xiong1mao2.
(Plat pe prima, ascendent pe a doua)

Eu: Wo bu xihuan xiongmao (nu îmi place xiongmao). Wo xihuan xiongmao (îmi place xiongmao).

El: Nu îți plac panda. Îți place părul de pe piept.

Eu: Nu, nu, e invers!

Eu: Wo bu xihuan xiongmao de xiongmao. (Nu îmi place părul de pe piept al ursului panda)

El: Nu îți place panda al părului de pe piept.

Cred că începem să ne înțelegem din ce in ce mai bine.

Update (10 ianuarie)
Azi am mai repetat puțin cum e cu părul de pe piept al urșilor. Wenzhen mi-a zis că tot pronunț greșit. Nu am vrut să îl cred, așa că mi-a demonstrat cu translatorul din chineză în engleză. Spui propoziția în chineză și translatorul ți-o traduce în engleză. Prima și a cincea propoziție sunt încercările lui Wenzhen. Restul sunt eșuările mele.


x

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu